Liber CI prezintă viziunea lui Crowley pentru O.T.O. din 1919, acum optzeci de ani în urmă. Multe dintre prevederile sale sunt aplicabile și funcționează și astăzi. Unele, cum ar fi cele referitoare la Casele Parohiale și universitățile speciale, aparțin viitorului. Altele sunt, din motive practice, sau din cauza schimbărilor în paradigmele culturale, pur și simplu perimate.
În interes de clarificare, ofer următoarea listă cu diferențe de politică între un O.T.O. imaginat în Liber CI și un O.T.O. așa cum există, de fapt, astăzi în Statele Unite.
O.T.O. nu-și încurajează acum membrii să-i trateze pe cei din afara Ordinului ca pe niște persoane inferioare care nu dețin drepturi. În timp ce încurajăm membrii să-și facă treaba în recrutarea de noi membri, nu ne așteptăm și nu îi încurajăm să facă prozelitism agresiv în rândul prietenilor, angajatorilor și a tuturor cunoscuților bogați sau puternici pe care i-ar putea avea. Încurajăm comunitatea și toate nivelurile de interacțiune socială între membrii O.T.O., dar aceștia rămân liberi să se angajeze în relații personale și căsătorie cu cine doresc, să angajeze, să lucreze și să facă afaceri cu cine aleg de bună voie.
În acest moment, nu avem Case Parohiale oficiale sau instituții de învățământ speciale, deși așteptăm cu nerăbdare o zi în care le vom face. Nu avem facilități speciale pentru îngrijirea copiilor sau a mamelor în așteptare și nici nu acceptăm copiii în vreun program special de instruire sau de educație. În timp ce oferim orice asistență putem familiilor membrilor care suferă în doliu, nu solicităm ca ofițerii noștri să adopte copiii orfani ai membrilor.
Nu mai avem idei de “îndatorirea principală a femeilor” ca puncte ale doctrinei. Mai degrabă, subliniem individualitatea tuturor femeilor și a tuturor bărbaților.
Maeștrii Lojilor sunt încurajați (la fel ca toți membrii) să ofere ospitalitate membrilor călători. Cu toate acestea, până la momentul în care sunt disponibile facilități de găzduire operate de Ordin, furnizarea ospitalității membrilor călători nu este considerată obligatorie.
Membrii care sunt profesioniști, comercianți sau oameni de afaceri nu sunt așteptați să doneze produsele sau serviciile lor Ordinului, deși aceste donații sunt primite cu recunoștință. Toți membrii dețin controlul deplin asupra proprietății lor personale, cu excepția acelor bunuri pe care pot alege să le doneze Ordinului. Membrii IX° nu dețin în comun proprietatea Ordinului. Proprietatea Marii Loji din SUA este deținută de Corporația O.T.O. S.U.A., în conformitate cu legea corporațiilor non-profit din California.
Noi oferim o varietate de metode pentru a scuti de povara financiară de plată a cotizațiilor către membrii care suferă de adevărate greutăți. Cu toate acestea, plățile și cotizațiile plătite către O.T.O. nu sunt rambursabile în niciun caz, iar O.T.O. nu acordă împrumuturi personale membrilor săi. De asemenea, plățile și cotizațiile plătite către O.T.O. nu pot fi transferate sau atribuite în niciun moment moștenitorilor și urmașilor unui membru.
Deși Marele nostru Tribunal prevede arbitraj pentru litigiile dintre membri, serviciile consilierilor noștri legali nu sunt disponibile gratuit membrilor. În plus, ne rezervăm dreptul să renunțăm la interdicția împotriva proceselor legale între membri și să refuzăm arbitrarea oricărui litigiu. De fapt, politica noastră este să facem aceasta în cazul litigiilor interne. Marele Tribunal nu arbitrează litigiile dintre membri și non-membri, deși putem oferi sesizări legale membrilor noștri care le solicită.
În cele din urmă, deși încurajăm membrii să participe la întâlnirile Lojii și Capitolelor lor, o astfel de prezență nu este considerată obligatorie, decât în condiții extraordinare.
Sabazius X°
Marele Maestru General Național
Marea Lojă a Statelor Unite ale Ordo Templi Orientis
Aprilie, 1999 e.v.