Opt prelegeri despre Yoga
- Yoga pentru aiuriți
- Yoga pentru prăpădiți
Fă ceea ce voiești, aceasta este toată legea
Este vrerea mea să explic subiectul Yoga într-un limbaj clar, fără a recurge la jargon sau la enunțare de ipoteze fantastice, pentru ca această mare știință să fie înțeleasă pe deplin ca importanță universală.
Căci, întocmai tuturor lucrurilor mărețe, este simplu, dar, ca toate lucrurile mărețe, este ascunsă de gândirea confuză; și, totuși prea des, adus în dispreț de mașinațiunile ticăloșiei.
Se vorbesc și se scriu multe lucruri fără sens despre Yoga, mai mult decât despre orice altceva pe lume. Majoritatea acestor absurdități, care sunt promovate de șarlatani, se bazează pe ideea că există ceva misterios și Oriental în ea. Nu există. Nu căuta la mine obeliscuri și cadâne, cofeturi deosebite, păsări exotice sau orice alte imagini de beteală ale pseudo-maeștrilor de Yoga. Sunt îngrijit, dar nu sclipitor. Nu este nimic misterios sau oriental în așa ceva, după cum știe toată lumea care a petrecut puțin timp în mod inteligent pe continentele din Asia și Africa. Îmi propun să-l invoc pe cel mai îndepărtat și evaziv dintre toți zeii pentru a arunca o lumină clară asupra subiectului – lumina bunului simț.
Toate fenomenele de care suntem conștienți au loc în propriile noastre minți, așadar, singurul lucru pe care trebuie să-l privim este mintea, care reprezintă o cantitate mult mai constantă în toate speciile omenirii decât se presupune în general. Ceea ce par a fi diferențe radicale, ireconciliabile prin argumentare, se constată, de obicei, că se datorează încăpățânării obișnuințelor produse de generații de pregătire sectantă sistematică.
Trebuie să începem apoi studiul Yoga privind sensul cuvântului. Înseamnă Unire, din aceeași rădăcină sanscrită ca și cuvântul grecesc Ζευγμα, cuvântul latin jugum și cuvântul englezesc yoke – jug în română. (√Yeug – a se alătura.) Când o dansatoare este dedicată slujirii unui templu, există o Yoga a relațiilor ei de sărbătorit. Yoga, pe scurt, poate fi tradusă „lupta cu ceai”, ceea ce explică, fără îndoială, faptul că toți studenții de yoga din Anglia nu fac altceva decât să bârfească despre libațiile nesfârșite ale lui Lyons 1s. 2d.
Yoga înseamnă Unire.
În ce sens trebuie să luăm în considerare acest lucru? Cum poate cuvântul Yoga să însemne un sistem de pregătire religioasă sau o descriere a experienței religioase? Puteți observa întâmplător că cuvântul Religie este într-adevăr identificabil cu Yoga. Înseamnă o legătură împreună.
Yoga înseamnă Unire.
Care sunt elementele care sunt unite sau care urmează să fie unite atunci când acest cuvânt este folosit în sensul său comun al unei practici larg răspândite în Hindustan al cărei obiect este emanciparea individului, care studiază și practică, față de trăsăturile mai puțin plăcute ale vieții sale pe această planetă? Spun Hindustan, dar mă refer cu adevărat oriunde pe pământ, căci cercetările au arătat că metode similare producând rezultate similare, se găsesc în fiecare țară. Detaliile variază, dar structura generală este aceeași. Pentru că toate corpurile, și deci toate mințile, au forme identice.
Yoga înseamnă Unire.
În mintea unei persoane evlavioase, complexul de inferioritate care îi explică evlavia sa îl obligă să interpreteze această emancipare ca unire cu vertebrele gazoase pe care le-a inventat și numit Dumnezeu. Pe vaporii tulburi ai fricilor sale, propria sa imaginație a aruncat o umbră vastă și distorsionată a sinelui și este îngrozit în mod corespunzător, și cu cât se înfioară mai mult în fața lui, cu atât spectrul pare să se aplece mai mult ca să-l zdrobească. Oamenii cu aceste idei nu vor ajunge niciodată nicăieri în afară de aziluri de nebuni și biserici.
Din cauza acestei miasme copleșitoare de frică, întregul subiect Yoga a devenit obscur. O problemă perfect de simplă a devenit complicată de către cele mai abjecte prostii etice și superstițioase. Totuși, tot timpul, adevărul este evident prin însuși cuvântul.
Yoga înseamnă Unire.
Putem considera acum ce este Yoga cu adevărat. Să mergem pentru o clipă în natura conștiinței, cu coada ochiului, spre științe precum matematica, biologia și chimia.
În matematică expresia a + b + c este o banalitate. Scrieți a + b + c = 0 și obțineți o ecuație din care pot fi dezvoltate cele mai glorioase adevăruri.
În biologie, celula se divide la nesfârșit, dar nu devine niciodată ceva diferit, dar dacă unim celule de calități opuse, masculin și feminin, punem bazele unei structuri al cărei vârf este de neatins, fixat în cerurile imaginației.
Fapte similare apar în chimie. Atomul în sine are puține calități constante, niciuna dintre ele deosebit de semnificativă, dar de îndată ce un element se combină cu obiectul poftei sale, obținem nu numai producția extatică de lumină, căldură și așa mai departe, ci și o structură mai complexă, având puține sau chiar deloc din calitățile elementelor sale, dar capabilă de combinații ulterioare în complexități de o sublimitate uluitoare. Toate aceste combinații, aceste uniuni, sunt Yoga.
Yoga înseamnă Unire.
Cum să aplicăm acest cuvânt fenomenelor minții? Care este prima caracteristică a tot ceea ce este gândit? Cum a ajuns să fie un gând? Doar făcând o distincție între aceasta și restul lumii.
Prima propoziție, tipul tuturor propozițiilor, este: S este P. Trebuie să existe două lucruri – lucruri diferite – a căror relație formează cunoaștere.
Yoga este în primul rând unirea subiectului și obiectului conștiinței: a văzului cu obiectul văzut.
Acum, nu este nimic ciudat de minunat în toate acestea. Studiul principiilor Yoga este foarte util omului obișnuit, fie și doar pentru a-l face să se gândească la natura lumii așa cum presupune el că o cunoaște.
Să luăm în considerare o bucată de brânză. Spunem că acesta are anumite calități, formă, structură, culoare, soliditate, greutate, gust, miros, consistență și restul, dar investigația a arătat că toate acestea sunt iluzorii. Unde sunt aceste calități? Nu în brânză, pentru că diferiți observatori oferă relatări destul de diferite despre aceasta. Nici în noi înșine, căci nu le percepem în absența brânzei. Toate „lucrurile materiale”, toate impresiile, sunt fantome.
În realitate, brânza nu este altceva decât o serie de sarcini electrice. Chiar și cea mai fundamentală calitate dintre toate, masa, s-a constatat că nu există. Același lucru este valabil și pentru materia din creierul nostru, care este parțial responsabilă pentru aceste percepții. Atunci care sunt aceste calități de care suntem cu toții atât de siguri? Ele nu ar exista fără creierul nostru, nu ar exista fără brânză. Ele sunt rezultatele unirii, adică ale Yoga, ale celui care vede și a ceea ce este văzut, ale subiectului și obiectului în conștiință, așa cum spune fraza filozofică. Nu au existență materială, sunt doar nume date rezultatelor extatice ale acestei anume forme de Yoga.
Cred că nimic nu poate fi mai util studentului la Yoga decât să obțină propunerea de mai sus ferm stabilită în subconștientul său. Aproximativ nouă zecimi din dificultățile în înțelegerea subiectului sunt toate aceste reclame exagerate despre Yoga ca fiind misterioasă și orientală. Principiile Yoga și rezultatele spirituale ale Yoga sunt demonstrate în fiecare întâmplare conștientă și inconștientă. Acesta este ceea ce e scris în Cartea Legii – Iubirea este legea, iubirea sub voință – pentru că Iubirea este instinctul de a uni și actul de unire. Însă acest lucru nu poate fi făcut fără discernământ, trebuie făcut „prin voință”, adică în conformitate cu natura unităților particulare în cauză. Hidrogenul nu are dragoste pentru hidrogen, nu este natura sau „adevărata voință” a hidrogenului să caute să se unească cu o moleculă de felul său. Adăugați hidrogen la hidrogen: nu se întâmplă nimic cu calitatea sa, doar cantitatea se schimbă. Mai degrabă caută să-și mărească experiența posibilităților sale prin unirea cu atomi de caracter opus, cum ar fi oxigenul, cu aceasta se combină (cu o explozie de lumină, căldură și sunet) pentru a forma apă. Rezultatul este complet diferit de oricare dintre elementele componente și are un alt tip de „voință adevărată”, cum ar fi să se unească (cu decuplare similară a luminii și căldurii) cu potasiul, în timp ce „potasa caustică” ce rezultată are la rândul său o serie complet nouă de calități, cu încă o altă „voință adevărată” proprie, adică să se unească exploziv cu acizii. Și așa mai departe.
Li se poate părea unora dintre voi că aceste explicații au atins mai degrabă partea inferioară de Yoga, că am redus-o la categoria lucrurilor obișnuite. Acesta a fost scopul meu. Nu are sens să te sperii de Yoga, să fii uimit de Yoga, încurcat și mistificat de Yoga sau să fii entuziasmat de Yoga. Dacă vrem să facem vreun progres în studiul practicii, avem nevoie de capete limpezi și de atitudine științifică impersonală. Este deosebit de important să nu ne rătăcim cu jargonul oriental. Poate că trebuie să folosim câteva cuvinte sanscrite, dar asta doar pentru că nu au echivalente în engleză, și orice încercare de a le traduce ne împovărează cu conotațiile cuvintelor engleze existente pe care le folosim. Cu toate acestea, astfel de cuvinte sunt foarte puține, și, dacă definițiile pe care îmi propun să vi le dau sunt studiate cu atenție, ele nu ar trebui să prezinte nicio dificultate.
După ce am înțeles acum că Yoga este esența tuturor fenomenelor, ne putem întreba care este sensul special al cuvântului în ceea ce privește investigația propusă, deoarece procesul și rezultatele sunt familiare fiecăruia dintre noi, într-adevăr atât de familiar încât nu există de fapt nimic altceva despre care să avem vreo cunoaștere. Este cunoaștere.
Ce urmează să studiem și de ce ar trebui să studiem? Răspunsul este foarte simplu.
Toată această Yoga pe care o cunoaștem și o practicăm, această Yoga care a produs aceste rezultate extatice pe care le numim fenomene, include printre emanațiile sale spirituale o bună parte de neplăceri. Cu cât studiem mai mult acest univers produs de Yoga noastră, cu atât mai mult colectăm și sintetizăm experiența noastră, cu atât ne apropiem de percepția a ceea ce Buddha a declarat a fi caracteristic tuturor lucrurilor componente: suferință, schimbarea și absența oricărui principiu permanent. Ne apropiem constant de enunțul lui despre primele două „Adevăruri nobile”, așa cum le-a numit el. „Totul este suferință”, și „Cauza suferinței este dorința”. Prin cuvântul „Dorință” el a înțeles exact ceea ce se înțelege prin „Dragoste” în Cartea Legii pe care am citat-o acum câteva momente. „Dorința” este nevoia fiecărei unități de a-și extinde experiența prin combinarea cu opusul său.
Este destul de ușor să construiești întreaga serie de argumente care duc la primul „Adevăr Nobil”.
Fiecare operație a Iubirii este satisfacerea unei foame amară, iar pofta de mâncare crește doar prin satisfacție, astfel încât să putem spune împreună cu Predicatorul: „Cine își extinde orizontul cunoștințelor, își crește suferința”. Rădăcina tuturor acestor suferințe se găsește în sensul insuficienței, nevoia de a se uni, de a se pierde în obiectul iubit, este dovada vădită a acestui fapt, și este clar de asemenea că satisfacția produce doar o eliberare temporară, deoarece procesul se extinde la infinit. Setea crește odată cu băutura. Singura satisfacție completă imaginabilă ar fi Yoga atomului cu întregul univers. Acest fapt este ușor de perceput și a fost exprimat constant în filozofiile mistice ale Occidentului, singurul scop este „Uniunea cu Dumnezeu”. Desigur, folosim cuvântul „Dumnezeu” doar pentru că am fost crescuți în superstiție, iar marii filozofii, atât din Orient cât și din Occident, au preferat să vorbească despre unirea cu Totul sau cu Absolutul. Mai multe superstiții!
Foarte bine, atunci, nu este niciun fel de dificultate, deoarece fiecare gând din ființa noastră, fiecare celulă din corpurile noastre, fiecare electron și proton al atomilor noștri, nu este altceva decât Yoga și rezultatul Yoga. Tot ce trebuie să facem pentru a obține emanciparea, satisfacția, tot ceea ce ne dorim, este să efectuăm această operațiune universală și inevitabilă asupra Absolutului însuși. Unii dintre cei mai sofisticați membri ai audienței mele ar putea să se gândească că există o capcană în asta undeva. Au perfectă dreptate.
Obstacolul este pur și simplu aceasta. Fiecare element din care suntem alcătuiți este într-adevăr ocupat în mod constant în satisfacerea nevoilor sale particulare prin propria sa Yoga particulară, și tocmai din acest motiv este complet obsedat de propria sa funcție, pe care trebuie să o considere în mod natural drept Partea-Centrală și Elementul-Esențial al existenței sale. De exemplu, dacă folosiți un tub de sticlă, deschis la ambele capete, și îl puneți peste o albină pe cadrul ferestrei, acesta va continua să se lovească de fereastră până la epuizare și moarte, în loc să scape prin cealaltă deschizătură a tubului. Nu trebuie să confundăm funcționarea automată necesară a oricăruia dintre elementele noastre cu adevărata Voință care este orbita proprie a oricărei stele. O ființă umană acționează ca o unitate doar datorită nenumăratelor generații de pregătire. Procesele evolutive au stabilit un ordin superior al acțiunii yoghine prin care am reușit să subordonăm ceea ce considerăm interese particulare față de ceea ce considerăm bunăstarea generală. Suntem comunități, iar bunăstarea noastră depinde de înțelepciunea Consiliilor noastre și de disciplina prin care sunt puse în aplicare deciziile lor. Cu cât suntem mai complicați, cu cât suntem mai sus în scara evoluției, cu atât este mai complexă și dificilă sarcina legiferării și menținerii ordinii.
În comunitățile extrem de civilizate, precum a noastră, (râsete puternice) individul este atacat în mod constant de interese și necesități conflictuale, individualitatea lui este constant asaltată de impactul altor oameni, iar într-un număr foarte mare de cazuri el este incapabil să reziste tensiunii. „Schizofrenie”, care este un cuvânt minunat și poate fi găsit sau nu în dicționarul dumneavoastră, este o plângere extrem de comună. Înseamnă diviziunea minții. În cazuri extreme întâlnim fenomenele de personalitate multiplă, Jekyll și Hyde, doar că mai mult de atât. În cel mai bun caz, atunci când un bărbat spune „eu” se referă doar la un fenomen tranzitoriu. „Eu” se schimbă pe măsură ce se rostește cuvântul. Dar – dincolo de filozofie – este din ce în ce mai rar să găsești un om cu o minte și o voință proprie, chiar și în acest sens modificat.
Prin urmare, vreau să vedeți natura obstacolelor din calea unirii cu Absolutul. În primul rând, Yoga pe care o practicăm în mod constant nu are rezultate invariabile, este o chestiune de atenție, de investigare, de reflecție. Îmi propun să ne ocupăm într-o instrucțiune viitoare de modificările percepției noastre astfel provocate, pentru că ele sunt de mare importanță pentru știința noastră Yoga. De exemplu, cazul clasic al celor doi bărbați rătăciți într-un pădure deasă noaptea. Unul îi spune celuilalt: „Acel câine care latră nu este o lăcustă, este scârțâitul unei căruțe”. Sau, din nou, „El a crezut că a văzut un funcționar bancar coborând dintr-un autobuz. S-a uitat din nou și a văzut că era un hipopotam”.
Toți cei care au făcut vreo investigație științifică cunosc prin trudă cum fiecare observație trebuie corectată din nou și din nou. Nevoia de Yoga este atât de amară încât ne orbește. Suntem în mod constant tentați să vedem și să auzim ceea ce vrem să vedem și să auzim.
Prin urmare este datoria noastră, dacă dorim să facem Yoga universală și finală cu Absolutul, să stăpânim fiecare element al ființei noastre, să-l protejăm împotriva oricărui război civil și extern, să intensificăm la maximum fiecare aptitudine, să ne antrenăm în cunoaștere și putere la maxim, pentru ca la momentul potrivit să fim în stare perfectă de a ne arunca în cuptorul extazului care arde din abisul anihilării.
Iubirea este legea, iubirea prin voință.